Multam d comm-uri!Da,e sala din lectura din codrescu&acelea-s "borcanele":-)...inaugurand,cred,cadoul vostru:)).Ce dor mi-e de vremurile alea!..."Trecut-au anii ca nouri lungi pe sesuri/Si niciodata n-or sa vie iara...".Cu permisiunea ta/voastra(numai asa)o sa postez& o parte din celelalte...:-)
Mie mi se pare cã,ĩn viaţa creştinã,nu e vorba de a prezerva nişte virtuţi,de a le feri de la corupere—ci de a le crea.Acesta e progresismul creştin—noţiunea de a veni din zoologie,din bezne,din haos şi inarticulat,din gângãvealã.Copilãria e o nerozie,spunea inspiratul filomozaic A..Omul vine din bezne,din zoologie,din determinãrile reptilelor—din ferocitatea şi rapacitatea lor—din cruzime şi urã. Existã germenii binelui;ĩn acest sens,al suprimãrii pânã şi a acestor germeni,omul poate decãdea faţã de starea lui iniţialã.Dar progresul creştin nu e o fortificare ĩn ceea ce e dat iniţial.Omul nu „decade”;ci rãmâne „ĩn afarã”,”ĩn exterior”,ĩn scrâşnirea reptilianã.Noţiune şocantã,probabil,şi cari lezeazã idilismul inimilor pioase şi generoase.Dar omul ĩncepe cu nimic—cu programãri reptiliene—şi cu câteva virtualitãţi.Pe de altã parte,progresul e individual,nu social—nu existã un progres global,al rasei umane. Civilizaţia nu ne—a ridicat deasupra satelor Galileei,nu ne oferã premise superioare.”Dorinţa de adevãr” ,”disponibilitatea de a iubi”—aceste impulsuri sunt nişte virtualitãţi;e adevãrat cã omul poate,cum am spus,cãdea chiar sub acest nivel iniţial—sufocând pânã şi orice pornire spre bine,orice instinct,adicã,ĩn sumã,condiţia lui de a fi DIVINIZABIL.
Am cetit undeva ca "Ectenia mare" se numeste la slavi si "Ectenia pacii"; totodata,despre tactul psihologic dovedit prin aceea ca petitiile sunt urmate de cate un "Doamne,miluieste!".
Apreciez foarte mult poeziile dtale.,şi gãsesc cã ele exprimã adevãrul persoanei dtale.,ceea ce e mai adevãrat ĩn dta.,nu—s lucruri periferice,ci aratã ceea ce e mai semnificativ.Foarte bune lucruri, unde o lume de mişcãri sufleteşti diferenţiate e arãtatã cu o binevenitã cumpãtare. Tema lor,pe de altã parte,e cea mai ĩnaltã—relaţia sufletului cu Creatorul,cu Tatãl.
English
Sign by Danasoft - For Backgrounds and Layouts